sâmbătă, 9 februarie 2013

Frica

2 comments
Frica este una dintre cele mai importante surse de motivatie. Dar si cel mai mare dusman al omului in societate. Tolontan scrie foarte bine, chiar magistral, despre cum controleaza frica societatea romaneasca. Prin alte resorturi decat in timpul dictaturii, frica este bine instalata inauntrul nostru si impovareaza. Aparent, toate deciziile sunt libere, dar controlul pe care il exercita sistemul politic asupra societatii este mult prea extins.
Ma distreaza teribil emailurile legate de teoria conspiratiei. Entitati, oameni care se aliaza pe ascuns si au un program clar. Nu exista nici un program ! Exista lacomie, saracie si mult tupeu. Exista cateva persoane care se erijeaza ca lideri politici, dar nu au controlul actorilor politici. Care actori politici nu au prea multe in tartacuta decat imbogatirea. Am mai scris despre mari  lideri politici care au absolvit Facultatea de Drept la Universitatea M. Kogalniceanu, iar apoi au spart norii spre deputatie. Ori despre traseistul politic care a stat 10 ani in facultate, pentru a obtine avantaje materiale. Acum are culoarea mov (le place curvelor) si apare la diverse televiziuni care il prezinta. Nu ii vad in stare de a crea un sistem, dar ii vad preocupati de a pune presiune ca avantajele personale sa nu se termine.

Mecanismul a ajuns relativ simplu. Cei care sunt la mila statului sunt usor de controlat. La fel ca si  cei din businessul care depinde indisolubil de relatia cu statul. Toata lumea se revolta de faptul ca statul cheltuie cateva sute de milioane cu biserica. Dar nimeni nu se revolta ca primarul in functie actioneaza dictatorial, ca nu exista consultari publice pentru proiectele majore ale oraselor, ca banii din spitale nu se dau pentru salariile medicilor, ci mai degraba pentru contracte paguboase cu furnizorii de medicamente sau echipamente. Ca sunt putine sosele in Romania unde nu s-a furat la constructie. Ca nu se investeste cu cap, ci se investeste pentru a prinde o cota.
Dar cel mai tragic este ca nu mai investim in invatamant. In familie, am o legatura stransa cu sistemul de invatamant si am aflat ca invatamantul se mananca singur, din interior. Imi pare foarte rau ca profesorii sunt prost platiti, ca nu pot sa se intretina in mod rezonabil din salariu. Dar sistemul nu alimenteaza performanta, ci alimenteaza o metoda de a genera posturi in invatamant. Cata nevoie este de absolventi de mecanica, chimie, ingineria mediului - pe de o parte, si cata cerere este in IT? Care este schimbarea care s-a intamplat in ultimii 20 de ani? Mai nici una, m-as aventura sa spun. Multe profile nu au cautare, iar pentru altele cu cautare (cum sunt dreptul, stiintele economice) exista o inflatie de diploma, iar relevanta studiilor la oricare facultate este minora.

Si acum despre frica: un sistem de invatamant care produce multe rebuturi, un stat care este preluat de interesele private ale indivizilor care lucreaza in posturile de la stat, nu poate produce decat frica. Frica de a pierde subzistenta. Nu beneficiile, ci subzistenta. Neavand calificari relevante, cu o educatie precara, ajungi dependent de decident. Eu sunt in pozitia relaxata de a nu depinde de favoruri politice, pe de o parte, si de a alege tara in care sa traiesc, pe de alta parte. Dar ma lovesc in interactiunile cu statul de ecoul fricii de a nu isi pierde jobul ala naspa din care pot sa traiesc. Performanta nu se poate concretiza si din cauza sistemelor de evaluare care fac totul o apa si un pamant. Revin la invatamant, criteriile de evaluare, metricile folosite, au tendinta de a eluda chiar esenta invatamantului - munca de la clasa. Se puncteaza activitati extrascolare, proiecte europene, cate diplome aduni la curriculum, dar nu se evalueaza activitatea la clasa. Deci, performerii in predare sunt intimidati de cuconete cu zeci de diplome la purtator, fara nici o aplecare spre munca de profesor. Asta se extinde in orice caz unde nu ai alernative. Businessul nu merge, nu ai competente, deci orice job care poate plati ratele si cheltuielile curente este mega-important.
plansul lui Ponta dupa 9 miliarde. Totusi, pot fi cheltuiti toti banii din bugetul UE?
avem bani? Da, dar nu si de furat.

Sa vedem cum ar merge lucrurile daca am face exercitiul cu un sistem educativ coerent. Un sistem care sa considere care e strategia industriala a Romaniei, care sa genereze pregatirile necesare pentru activitatile desfasurate in Romania, care sa recompenseze performanta in educatie, nu doar numarul de olimpici. Daca as fi maine ministrul educatiei, nu as mai premia deloc profesorii care produc olimpici. Le-as multumi frumos, dar nu ar fi nici macar jumatate de criteriu de performanta. Sa-i numaram pe olimpicii aia internationali, sunt demult in State sau in Europa de Vest. La studii sau la munca. Hai sa ne concentram pe cei care raman aici sa plateasca impozite si care nu au dupa 12-17 ani de scoala competentele care sa creasca businessul local.
Sa mai facem un exercitiu, in care ne uitam mai atent la felul in care folosim serviciile medicale. Cum folosim competentele medicilor de familie, cum ii platim un pic mai bine pe medici, dramuind mai bine contractele cu furnizorii de medicamente si echipamente.
Sa facem un exercitiu cu asigurari medicale diferentiate, in functie de cuantumul contributiei in ultimii 3 ani in cadrul familiei. Nu se poate ca toti 22-23 de milioane de romani sa fie intretinuti medical de valoarea adaugata creata de circa 2.5 milioane. Nu pot sa cer servicii ca in Austria, cand platesc de 10 ori  mai putin asigurarea medicala, atunci cand o platesc. Si sa ii sustin pe capsunari, care vin sa se trateze in Romania, sa isi puna plombe, pe asigurarea medicala generala.
Tuturor celor care le-ar fi frica de asemenea schimbari le spun ca frica genereaza saracie, subdezvoltare. Iar lipsa de atitudine este expresia primara a fricii. Schimbarile sunt dureroase, nu stim daca vor duce chiar acolo unde vrem cu totii, dar pot impinge la progres. Sa impingem societatea la schimbare. Fara FRICA!

2 comentarii:

Winston Smith spunea...

Sunt oameni care sunt anxiosi, si care vad numai motive de frica. Anxietatea poate sa fie inascuta sau invatata din familie si societate.
In plus oamenii prefera sa evite conflictele, mai ales cu autoritatile.
Aceste lucruri usureaza viata non-valorilor care ajuns sefi.

Gabriel Manole spunea...

Exista un studiu despre distanta fata de putere, care in Romania este foarte mare. Este o legatura intre asta si conflictele cu autoritatile. Faptul ca nu exista curajul confruntarii nu face viata oamenilor mai usoara. Din pacate, frica este cultivata si asta nu ne ajuta pe termen lung. Cu cat cultivarea fricii se intampla mai structurat, cu atat societatea va progresa mai putin.