joi, 10 ianuarie 2013

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti

Leave a Comment
Oare?

Am o gluma favorita, mai ales cu cei care tocmai au terminat facultatea.
 - Salut!
- Salut!
- Am o surpriza pentru tine!
- Care?
- Mai ai circa 40 de ani pana la pensie!

De obicei, ultima replica smulge un oftat sau un zambet fortat. Nu cred ca foarte multi dintre voi sunteti pregatiti sa gestionati o activitate profesionala de circa 40 de ani. Bunicul meu a lucrat vreo 38, de la 17 ani pana la 55, dar a fost un caz mai atipic in ultima vreme. Am un unchi care a depasit cu putin 23 de ani de munca. Maica-mea bate totusi, mai mult de plicitiseala acasa, spre 41 de ani.

Ce te faci cu cei 40-45 de ani, in masura in care activitatea fizica nu te lasa sa prestezi aceleasi activitati ca la 25-30 de ani. Nu ma refer la constructii, dar nu va vad pe multi dintre voi sa fiti agenti de vanzari la 55 de ani, cu aceeasi fervoare si energie ca la 30. Sau sa vindeti haine in mall cu acelasi zambet serafic cum o faceati la 27, cand veneau unii domni sa va viziteze doar de dragul gropitelor din obraji.

Ce-i de facut? O fi bine, o fi rau?

In primul rand, impartiti-va viata in 4 perioade, care sa fie un fel de borne orientative. Nu e putin, nu e nevoie sa fiti nestatornici, dar aveti o indicatie asupra progresului.

Mai apoi, incercati sa aflati daca ati facut vreun progres, catre un alt fel de job, mai potrivit provocarilor varstei. Nu uitati de pasiunile voastre, de visuri, dar fiti informati asupra oportunitatilor. Sa fiti informati nu inseamna sa va aruncati spre ultima moda in joburi, dar nici sa nu va culcati pe o ureche, ca sunteti infailibili. Ce dracu', doar am 14 ani de experienta?!

Ce vreau sa spun despre adaptarea la nevoile varstei: daca faceti o munca cu un consum fizic major, fiti atenti ca asta are o influenta nociva asupra sanatatii si nu veti putea face asta la nesfarsit. Nu e nevoie sa schimbati domeniul, dar orice maistru are un ucenic, orice munca are parti mai calificate sau mai putin calificate.

Din moment ce cititi blogul asta, banuiesc ca va descurcati cu alfabetizarea. Joburile voastre s-ar putea sa nu fie la fel de solicitante fizic, dar nu cred ca va imaginati in postura de a face acelasi lucru, la fel, vreo 40 de ani. O sa iau din nou exemplul mamei mele, care a fost invatatoare pentru vreo 10 generatii. Nu si-a schimbat meseria, dar a schimbat mult in felul in care a facut-o. In ultimii 15 ani a facut o multime de cursuri, se descurca bine pe calculator, are cont de facebook, cu care s-a conectat cu diversi elevi si colege, a progresat si a invatat mult. Chiar daca nu are o diploma de facultate, are mai multe cunostinte decat colege absolvente de stiinte ale educatiei.  Invatati, invatati si iar invatati! a spus tovarasul Lenin si banuia ceva. Nu prea e posibil sa castigati niste parale faine fara a avea cunostinte.

De ce am mai spus despre 4 perioade, pentru a intui progresul. Pentru ca odata la 10 ani se schimba situatia personala a fiecaruia dintre noi. De obicei, la 25 de ani nu ai multe obligatii, ai multa energie si putine nevoi. La 35, majoritatea au ceva familie, copii dupa gust(ca sarea in bucate), sigur au rate si dorinta de a dovedi ca sunt membri de nadejde ai patriei. La 45, bineinteles, copii care merg la facultate, una bucata amanta (domnii) care se cere intretinuta, una bucata amant (doamnele) pentru care se cere intretinere, ceva regrete care trebuie compensate, o familie fericita care e scumpa de intretinut, in fine, dupa caz. La 55, criza varstei a  doua, menopauza sau diverse afectiuni, mai scad din entuziasm si maresc numarul de privitori platitori ai vietii.  In fine, atingem cu entuziasm si varsta de 65 de ani, cand, dupa posibilitati, ne mancam pensia si nervii. Cui are, i se va mai da. Celorlati, le recomand Antena3.

Daca cititi cele de mai sus, sper ca gasiti destule motive sa nu va fericiti cu jobul actual de vanzator la mall, distribuitor autorizat etc. si sa va puneti problema cum sa ma descurc mai bine cand apar altele in  viata mea. Daca sunteti in IT, ca si mine, bateti-va capul sa mai invatati cate ceva. Daca sunteti in marketing, cu regret va informez ca digital marketing e necesar.  De profesori, nu mai povestesc, la fiecare 3-4 ani se schimba strategia, iar cei din banci sunt deja loviti de tsunami, dupa minunatele zile din 2006-2007.

Deci, cine traieste fericit pana la adanci batraneti?