duminică, 26 octombrie 2014

Presedintele. Oare nu ar putea fi de genul feminin?

Leave a Comment
Stiti ca din cand in cand fac si politica.
Am mai scris de ce sa mergeti la vot. Acum scriu despre optiunile mele politice, in materie de candidati la functia de presedinte.
Stiti ca nu imi place de Ponta. Ca e mandru ca e roman, ca e atat de obsedat de imagine ca nu pricepe ce e ala emteou' (MTO), ca e posesor de 6 case (a ramas Nastase mic copil cu porecla lui Nastase Patru Case) la 40 si un pic de ani (sa mor daca inteleg de unde, ca la aritmetica mea nu iese), ca e nesimtit cu fimeile, dar umbla pe apa ca Iisus, cu ajutorul pompierilor care il plimba cu barca, in fine, e clar ca nu il voi vota.
Mi-a placut pret de vreo luna-doua de Iohannis, pana m-am plictisit de lipsa de vocalitate, de verb si idei. Probabil ca nu voi avea altceva de ales pe 17 noiembrie si ne imprietenim. Mai ales eu cu el, ca el cu mine - kein problem.
Mi-a placut si de Udrea, ca e oleaca de milfa, dar buna de presedinte nu o vad. Buna e, stie toata lumea, divortata da, eu nu. Deci ramane cum am stabilit, nu votam, in familie.
Cu Tariceanu nu as vota nici daca ar ramane in turul doi cu Udrea, ca mai curva politica nu am pe lista.
Mie mi-a ramas Monica pentru primul tur. Oameni OK voteaza Macovei. Sunt si eu oleaca de creativ, umpic de inteligent, neatarnat si autonom, ca toti cei care se logheaza des pe Facebook, Whatsapp si Linkedin, mi se pare esential sa vada lumea ca sunt mai multi din astia pe care ii intereseaza politica si nu depind de politica sa se intretina si le place sa fie justitie. Stiu ca trebuie sa ii multumim licuriciului cel mai pentru realizarile DNA, dar sunt si vreo cativa romani care isi fac damblaua de a imparti dreptate fara comision, iar unul dintre cei care a ajutat asa ajugem aici e Monica. Deci eu voi vota Monica Macovei, pentru primul tur. Stiu ca sunt milioane de pensionari care isi doresc altceva, dar nu ma opreste inca nimeni sa ma duc sa votez, cu speranta ca votul meu va conta pentru viata mea.
Read More...

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Oglinda

Leave a Comment
Va uitati in oglinda? Des?
Daca va uitati, vedeti si ce nu va place?
Cand nu va place ce vedeti, faceti ceva?
Cand faceti ceva, masurati rezultatele?
Cand masurati rezultatele, va place sa va distrati cu metrul sau va propuneti un obiectiv?

O multime de intrebari. Cate raspunsuri sunt necesare? Poate unul singur, Cel la ultima intrebare:
Cat de bine va cunoasteti?

Autocunoasterea e cel mai bun instrument pentru progres. Personal si profesional.
Daca nu aveti norocul sa fiti daruiti din nastere cu aceasta capabilitate, se poate invata. Cu multa practica si aplicarea modelelor de tip feedback 360.

have fun,
G
Read More...

duminică, 14 septembrie 2014

Cu scoala legata de gard

Leave a Comment
Maine, 15 septembrie 2014, incepe scoala din nou. De data asta pica fix luni, fix la data traditionala.
Totusi, ma doare capul cand ma gandesc incotro se indreapta scoala asta a noastra romaneasca, de care suntem asa de mandri cand se difuzeaza reportaje cu olimpici. Mama e invatatoare, sotia mea e profesoara, am o tona de rude si prieteni sau cunoscuti care lucreaza in invatamant si isi fac treaba cu constiinta profesionala si dedicare. Si le cer scuze, daca ii voi ofensa cu rationamentul meu.

Traditia invatamantului romanesc are mai putin de 200 de ani, de cand cu Spiru Haret si pasoptistii educati in Franta. Nu e un invatamant rau, are o baza de stiinte tehnice foarte buna, care a fost intarita in perioada comunismului. Datorita profesorului Grigore Moisil exista o tona de licee de informatica si curge cu firme straine care vor sa cumpere forta de munca inteligenta, bine pregatita si competitiva din punct de verdere al costurilor. Dar sistematic, duce lipsa de o minte clara, ce sa sistematizeze probleme in care se scalda.
De unde ne vin problemele?
Putem sa o luam de la mai multe capete, De azi, de cum 25 de ani, de acum 75 de ani. Ori, chiar sa aducem geografia si istoria la masa. Geografia, care ne arata ca suntem plasati in zona sud-estica a Europei, mai aproape de Atena antica decat de Londra. Si ca Romania are un lant muntos care dezbina mai mult decat uneste.
Nu conteaza de unde, dar pentru moment, cel mai important moment pe care l-am ratat a fost 1990-1995. Toata Romania era saraca, profesorii asemenea, iar elevii derutati complet de schimbari. Foarte multe minti stralucite au ales, mai mult decat dupa aceea, sa plece din tara, incurajati de simulacrul de schimbare politica si de greutatile vremurilor. Sistemul de invatamant orientat spre a produce muncitori, profesori si ingineri a carmit usor spre a produce avocati si economisti. Totusi, nu s-a schimbat felul in care se preda, bazat pe reproducerea de informatii si nici nu s-a creat un sistem analitic-predictiv pentru a defini numarul de locuri la licee si universitati.
Al doilea moment critic in istoria recenta a fost umflarea numarului de angajati bugetari, rapid si in dorinta de aduce mai multe voturi in zona. In '90 erau 800.000 de bugetari, iar in 2010 circa 1.2 milioane, 505 in plus, in 20 de ani, in conditiile unei scaderi de circa 3 milioane (aproape 12%) a populatiei Romaniei. Posturile au fost ocupate de cei care erau in piata muncii, dupa care s-a adus o noua regula: era necesar sa ai o diploma de studii universitare. Cererea s-a intalnit cu oferta si au aparut puzderie de universitati particulare. Cine preda? Profesorii de la universitatile de stat, ca doar nu puteam inventa profesori peste noapte. Cate ore aveau ei? Cine le mai numara...S-a creat impresia ca o diploma universitara se poate obtine usor, ca nu are mare valoare (asa s-a dovedit a fi), dar esti mai prejos daca nu o ai. Ce competente s-au format in universitatile particulare? Teoretic: economie, drept, asistenta sociala. Cercetati si veti vedea ca nu exista mai nicio specializare care sa adauge valoare proceselor de productie sau de antreprenoriat. Au fost cateva zone de universitati particulare care au pregatit medici si s-au instalat de curand in faliment, iar majoritatea au avut o oferta educationala de toata cacaua. Drept pentru care, acum nu au cereri de inscriere si se ocupa cu preponderenta locurile cu taxa de la universitatile de stat.
Totusi, prostului ii trebuie tichie de margaritar. Eu am facut 4 clase inainte de '89. Invatam 3 ore sambata si cate 4 in fiecare din celelalte 4 zile. Astazi, fiul meu incepe clasa I si presupun ca va avea circa 22-24 de ore pe saptamana. Iar in clasa a IV-a, din cate am vazut in planificarea mamei mele, sunt, cu sigurant 24 de ore pe saptamana. Ce inseamna asta? S-au adaugat si tot adaugat materii si informatii in programa scolara, dar au ramas toate cele de dinainte. Se studiaza mult si fara rost, cu accent pe reproducerea informatiei. In clasele primare se organizeaza puzderie de concursuri si competitii, cu plata si fara plata. Hiper competitivitate, putine cazuri in care elevii sa isi dezvolte capacitatea de a lucra impreuna. Cantitatea de informatii pare a fi superioara celei din sistemele vest-europene, drept pentru care parintii romani emigranti sunt mandri nevoie mare de capacitatea de reproducere a informatiei de care dau dovada odraslele. Competentele de a folosi matematica, limba romana, fizica sau chimia, biologia ori geografia in afara examenelor nu sunt in focusul procesului educational. Maica-mea a predat in clasa a treia un optional de educatie antreprenoriala si toata lumea se uita uimita de ce si-a batut capul la pensie cu un obiect cu care nu era obisnuita. Acolo au aparut ideile interesante ale unor copii care nu erau primii la invatatura, dar aveau idei proaspete si entuziasm antreprenorial. Sa vanda martisioare sau turta dulce, sa manufactureze ceva rapid si interesant.
Obiectivul major este sa invete copilul pentru examen. Prin urmare, in clasele a patra, a opta si a doispea, se invata pentru examene. Daca esti, de exemplu, profesor de istorie la profilul matematica-informatica (mate-fizica e desuet), iti gasesti ceva de lucru si nu ii bati la cap pe tinerii patriei, mai ales in trimestrul doi. Parintii isi mobilizeaza copiii pentru a isi lua examenele si mai omit sa sublinieze importanta contextului, profesorii predau pentru a face fata la examene si mai putin pentru a face fata in viata. Nu ii acuz pe profesori, mai degraba pe parinti, care pun presiune pe profesori sa dea notele de care au nevoie copiii. Sunt putini care accepta note mici, care nu isi bat capul primordial cu nota, pentru ca in afara liceelor foarte bune nu ai multe sanse. De la Negruzzi, de la National (din Iasi), se pleaca in Anglia - la Cambridge, Oxford, London College. De la liceul tehnologic de la Targu Frumos, se pleaca in cel mai bun caz la santierele de constructii din Manchester, Milano sau Madrid.
Basescu vorbea despre nevoia de ospatari. Avea pe undeva dreptate. Avea, in sensul ca e nevoie de scoli de meserii cu rezultat palpabil. Daca mergeti prin Romania, veti vedea ca maxim 10% dintre ospatari au facut scoala, iar restul au fost calificati la locul de munca. Dintre muncitorii in fabricile nou create, nu stiu cati au vazut o linie de productie automatizata inainte de angajare. Si asa mai departe. Totusi, munca inalt calificata e platita mult mai bine. Deci, as prefera sa vad mai multi studenti, mai ales in domeniile de inginerie. Sa fie de 4 ori mai multe locuri la informatica si electronica, de doua ori mai multe la chimie si de trei ori mai multe la energetica. Mai putine la ingineria mediului, la geografia turismului, la management si marketing ori drept.
Cu toate astea, Romania nu are foarte multi studenti. Dimpotriva. Are nevoie de mai multi studenti, dar nu orice fel de studenti. Are nevoie mai ales de studenti cu bacalaureatul luat. Hotararea de guvern care s-a dat, repede, repede, pana nu ajunge stampila pe buletinul de vot, are marea calitate ca multumeste doua categorii de votanti. Prima e a celor care nu pot sa termine un liceu, dar nici nu sunt in stare sa faca o meserie. Ii stiti, sunt semidoctii de maine, care au nevoie de o justificare pentru care sa claxoneze in trafic, sa asculte manele la maxim si sa se baseasca in public. Pentru asta le trebuie o diploma de absolvire eliberata de o universitate. Pentru un fel de scoala post-liceala oferita celor care nu au terminat liceul prin examenul de bacalaureat. A doua, mai tragica, e a profesorilor universitari care nu isi mai gasesc obiectul muncii. Pentru care s-au inventat institutii de invatamant tertiar ori pentru care se tot dau locuri la buget ca si acum 20 de ani. Sigur. avem nevoie de ingineri hidrotehnisti, de constructii de masini, avem nevoie de profesori de geografie si istorie. Dar sa mor daca inteleg de ce tot creste numarul de absolventi de marketing si management care vand la mall. Nu avem economie planificata, dar ministerul aproba numarul de locuri la universitati si licee, deci ar trebui sa aiba un plan despre ce competente sunt necesare pentru a construi o tara. Din zori si pana in seara, pe bani europeni sau din taxele si impozitele noastre.

In fine, chestiunea financiara a carierei didactice e bomboana pe coliva. Profesorii sunt platiti in dusmanie, atacati in presa si hartuiti de parinti. Cine dracu' isi sfatuieste copilul sa se faca profesor? Macar medicii au optiunea sa emigreze, dar profesorii sunt dependenti de orice pachet de cafea, parfum ieftin sau lantisor considera parintii ca merita. Cu planificarea asta, mai functionam din inertie vreo 20 de ani. Dupa aia, mai vedem...
Read More...

vineri, 5 septembrie 2014

Hipsterii si corporatismul

Leave a Comment
Nu am lucrat pana acum decat in corporatii. Mai ales multinationale, se pare si ca de dimensiuni mari. Nu mi-e rusine cu asta, nu o consider un titlu de glorie, asta e. Ma gandesc la vremurile cand as putea avea o companie pe care sa o infiintez, ma uit cu drag la cei care se trudesc cu un start-up sau cu o firma mica.

Dar, nu pot sa ii suport pe cei care lucreaza in corporatii, de ani buni, si sunt atinsi la ficat, inima si coarda sensibila de retorica corporate. Iar mai apoi, orice enunt mai optimist, mai socialist sau mai dur pe care nu il apreciaza e trecut la "corporate bullshit". Frate, daca nu suporti corporatiile, fa-ti un start-up. Du-te la o companie locala, mica, mijlocie sau mare. Lupta-te sa schimbi ceea ce nu iti place! E plin facebook de corporatisti care nu suporta corporatiile. Wtf!?

Nici eu nu cred in toate enunturile care vin pe canalele de PR interne sau externe. In toti managerii care citesc din carti si dupa, fara sa isi puna neuronul in miscare, explica de ce cresterea firmei se poate numai daca iti faci freza pe dreapta. Dar cred ca nu poti sa fii schizofrenic si sa lucrezi 10 ani in corporatii si sa fii contra lor in afirmatii. Micul hipster de corporatie, care ar vrea sa salveze lumea, dar il opreste contextul economic, vremea nefavorabila si evenimentul de saptamana viitoare de la cafeneaua artelor, poate avea ocazia sa se implice. Am avut ieri o intalnire cu 15 oameni minunati cu care am vorbit despre intraprenoriat. Cum initiativa schimba regulile, regulamentele si obiceiurile (proaste). Hipstere, ai legatura! Un start-up, o initiativa dusa pana la capat, un proiect intern. Ceva, acolo, mai departe decat comentariile pe care le fac si babele pe marginea ulitei duminica dimineata,,,
Read More...

duminică, 31 august 2014

Vine toamna, bine-mi pare, in oras am o prezentare

Leave a Comment
Daca v-a fost dor de vreo prezentare facuta de mine, o sa va treaca indata. Ca pregatesc mai multe pentru toamna aceasta.
Incep curand, chiar saptamana viitoare,pe 4 septembrie la The Grape. M-a invitat Costina Iurascu sa vorbesc despre un subiect drag mie, intraprenoriatul. Trebuie sa va inscrieti si costa 10-15 RON, pentru acoperirea cheltuielilor.



Mai trece putin, pana pe 26 septembrie, cand ne vedem la #mIT 8. Impreuna cu Eugen Constantinescu, pregatesc o prezentare despre coaching. V-am impuiat capul cu coaching, cu experienta extraordinara pe care am trait-o anul acesta cand am parcurs formarea initiala de coaching cu Alain Cardon, iar acum impartasim live din ceea ce inseamna coaching si management.
Urmaresc o prezentare si la Codecamp, pe 25 octombrie, pe teme de Internet of things. Sa vedem daca ma calific pe tabloul principal.
In noiembrie, dupa 8, pregatesc doua evenimente CarteNoua, unul la Iasi si unul la Suceava. Din nou, o sesiune despre hartile carierei si o sesiune, la Suceava, despre subiecte de business. Datele sunt in pregatire.

Read More...

10 carti in loc de o galeata cu apa rece. De turnat in cap...

Leave a Comment
Nu imi torn o galeata de gheata in cap, mai bine enumar 10 carti care mi-au marcat lecturile si viata. Adi Dumitru, mercic pentru provocare.
1. Orasul si cainii, de Mario Vargas Llosa
- un roman despre un liceu militar sud-american care mi-a deschis gustul pentru realismul fantastic
2.Un veac de singuratate, de Gabriel Garcia Marquez.
- cea mai placuta carte, citita intr-o dupa amiaza
3. Lupul de stepa, de Hermann Hesse.
- a mers cel mai greu si m-a ajutat sa imi infring lipsa de vointa, eram in liceu pe vremea aia
4. Ciuma, de Albert Camus
- m-a dus catre o perioada in care am citit mult teatru
5. Inteligenta emotionala, de Daniel Goleman. Una din primele carti de dezvoltare personala, acum am un raft de biblioteca, jumate citit, jumate pe lista de asteptare.
6. Jocurile manipularii, de Alain Cardon Mcc
7. Blue Ocean Strategy, Renee Mauborgne, Kim Chay
- un concept inedit despre cum poti crea spatii noi in piete, in loc sa te bati pe locurile existente
8. Miros de roscata amara si alte povestiri, Dan Alexe.
mi-a redat, de curand, cheful de a citi beletristica
9. Amantul colivaresei, de Radu Aldulescu
alt fel de literatura romana, in afara de Rebreanu si Sadoveanu. Am cumparat o gramada de literatura romana, dupa asta. Si dupa Puppa Rusa, a lui Gheorghe Craciun.
10. Coaching pentru performanta, de John Whitmore. Prima interactiune sistematica cu principiile de coaching.
Sa mearga provocarea mai departe, la Dragos Bohotineanu, la Dragos Cojocaru, la Simona HaivasMihai Stoica , Eugen EcoCiprian Lacatusu.
Si oricaror cititori de Carte Noua...

Read More...