duminică, 14 septembrie 2014

Cu scoala legata de gard

Leave a Comment
Maine, 15 septembrie 2014, incepe scoala din nou. De data asta pica fix luni, fix la data traditionala.
Totusi, ma doare capul cand ma gandesc incotro se indreapta scoala asta a noastra romaneasca, de care suntem asa de mandri cand se difuzeaza reportaje cu olimpici. Mama e invatatoare, sotia mea e profesoara, am o tona de rude si prieteni sau cunoscuti care lucreaza in invatamant si isi fac treaba cu constiinta profesionala si dedicare. Si le cer scuze, daca ii voi ofensa cu rationamentul meu.

Traditia invatamantului romanesc are mai putin de 200 de ani, de cand cu Spiru Haret si pasoptistii educati in Franta. Nu e un invatamant rau, are o baza de stiinte tehnice foarte buna, care a fost intarita in perioada comunismului. Datorita profesorului Grigore Moisil exista o tona de licee de informatica si curge cu firme straine care vor sa cumpere forta de munca inteligenta, bine pregatita si competitiva din punct de verdere al costurilor. Dar sistematic, duce lipsa de o minte clara, ce sa sistematizeze probleme in care se scalda.
De unde ne vin problemele?
Putem sa o luam de la mai multe capete, De azi, de cum 25 de ani, de acum 75 de ani. Ori, chiar sa aducem geografia si istoria la masa. Geografia, care ne arata ca suntem plasati in zona sud-estica a Europei, mai aproape de Atena antica decat de Londra. Si ca Romania are un lant muntos care dezbina mai mult decat uneste.
Nu conteaza de unde, dar pentru moment, cel mai important moment pe care l-am ratat a fost 1990-1995. Toata Romania era saraca, profesorii asemenea, iar elevii derutati complet de schimbari. Foarte multe minti stralucite au ales, mai mult decat dupa aceea, sa plece din tara, incurajati de simulacrul de schimbare politica si de greutatile vremurilor. Sistemul de invatamant orientat spre a produce muncitori, profesori si ingineri a carmit usor spre a produce avocati si economisti. Totusi, nu s-a schimbat felul in care se preda, bazat pe reproducerea de informatii si nici nu s-a creat un sistem analitic-predictiv pentru a defini numarul de locuri la licee si universitati.
Al doilea moment critic in istoria recenta a fost umflarea numarului de angajati bugetari, rapid si in dorinta de aduce mai multe voturi in zona. In '90 erau 800.000 de bugetari, iar in 2010 circa 1.2 milioane, 505 in plus, in 20 de ani, in conditiile unei scaderi de circa 3 milioane (aproape 12%) a populatiei Romaniei. Posturile au fost ocupate de cei care erau in piata muncii, dupa care s-a adus o noua regula: era necesar sa ai o diploma de studii universitare. Cererea s-a intalnit cu oferta si au aparut puzderie de universitati particulare. Cine preda? Profesorii de la universitatile de stat, ca doar nu puteam inventa profesori peste noapte. Cate ore aveau ei? Cine le mai numara...S-a creat impresia ca o diploma universitara se poate obtine usor, ca nu are mare valoare (asa s-a dovedit a fi), dar esti mai prejos daca nu o ai. Ce competente s-au format in universitatile particulare? Teoretic: economie, drept, asistenta sociala. Cercetati si veti vedea ca nu exista mai nicio specializare care sa adauge valoare proceselor de productie sau de antreprenoriat. Au fost cateva zone de universitati particulare care au pregatit medici si s-au instalat de curand in faliment, iar majoritatea au avut o oferta educationala de toata cacaua. Drept pentru care, acum nu au cereri de inscriere si se ocupa cu preponderenta locurile cu taxa de la universitatile de stat.
Totusi, prostului ii trebuie tichie de margaritar. Eu am facut 4 clase inainte de '89. Invatam 3 ore sambata si cate 4 in fiecare din celelalte 4 zile. Astazi, fiul meu incepe clasa I si presupun ca va avea circa 22-24 de ore pe saptamana. Iar in clasa a IV-a, din cate am vazut in planificarea mamei mele, sunt, cu sigurant 24 de ore pe saptamana. Ce inseamna asta? S-au adaugat si tot adaugat materii si informatii in programa scolara, dar au ramas toate cele de dinainte. Se studiaza mult si fara rost, cu accent pe reproducerea informatiei. In clasele primare se organizeaza puzderie de concursuri si competitii, cu plata si fara plata. Hiper competitivitate, putine cazuri in care elevii sa isi dezvolte capacitatea de a lucra impreuna. Cantitatea de informatii pare a fi superioara celei din sistemele vest-europene, drept pentru care parintii romani emigranti sunt mandri nevoie mare de capacitatea de reproducere a informatiei de care dau dovada odraslele. Competentele de a folosi matematica, limba romana, fizica sau chimia, biologia ori geografia in afara examenelor nu sunt in focusul procesului educational. Maica-mea a predat in clasa a treia un optional de educatie antreprenoriala si toata lumea se uita uimita de ce si-a batut capul la pensie cu un obiect cu care nu era obisnuita. Acolo au aparut ideile interesante ale unor copii care nu erau primii la invatatura, dar aveau idei proaspete si entuziasm antreprenorial. Sa vanda martisioare sau turta dulce, sa manufactureze ceva rapid si interesant.
Obiectivul major este sa invete copilul pentru examen. Prin urmare, in clasele a patra, a opta si a doispea, se invata pentru examene. Daca esti, de exemplu, profesor de istorie la profilul matematica-informatica (mate-fizica e desuet), iti gasesti ceva de lucru si nu ii bati la cap pe tinerii patriei, mai ales in trimestrul doi. Parintii isi mobilizeaza copiii pentru a isi lua examenele si mai omit sa sublinieze importanta contextului, profesorii predau pentru a face fata la examene si mai putin pentru a face fata in viata. Nu ii acuz pe profesori, mai degraba pe parinti, care pun presiune pe profesori sa dea notele de care au nevoie copiii. Sunt putini care accepta note mici, care nu isi bat capul primordial cu nota, pentru ca in afara liceelor foarte bune nu ai multe sanse. De la Negruzzi, de la National (din Iasi), se pleaca in Anglia - la Cambridge, Oxford, London College. De la liceul tehnologic de la Targu Frumos, se pleaca in cel mai bun caz la santierele de constructii din Manchester, Milano sau Madrid.
Basescu vorbea despre nevoia de ospatari. Avea pe undeva dreptate. Avea, in sensul ca e nevoie de scoli de meserii cu rezultat palpabil. Daca mergeti prin Romania, veti vedea ca maxim 10% dintre ospatari au facut scoala, iar restul au fost calificati la locul de munca. Dintre muncitorii in fabricile nou create, nu stiu cati au vazut o linie de productie automatizata inainte de angajare. Si asa mai departe. Totusi, munca inalt calificata e platita mult mai bine. Deci, as prefera sa vad mai multi studenti, mai ales in domeniile de inginerie. Sa fie de 4 ori mai multe locuri la informatica si electronica, de doua ori mai multe la chimie si de trei ori mai multe la energetica. Mai putine la ingineria mediului, la geografia turismului, la management si marketing ori drept.
Cu toate astea, Romania nu are foarte multi studenti. Dimpotriva. Are nevoie de mai multi studenti, dar nu orice fel de studenti. Are nevoie mai ales de studenti cu bacalaureatul luat. Hotararea de guvern care s-a dat, repede, repede, pana nu ajunge stampila pe buletinul de vot, are marea calitate ca multumeste doua categorii de votanti. Prima e a celor care nu pot sa termine un liceu, dar nici nu sunt in stare sa faca o meserie. Ii stiti, sunt semidoctii de maine, care au nevoie de o justificare pentru care sa claxoneze in trafic, sa asculte manele la maxim si sa se baseasca in public. Pentru asta le trebuie o diploma de absolvire eliberata de o universitate. Pentru un fel de scoala post-liceala oferita celor care nu au terminat liceul prin examenul de bacalaureat. A doua, mai tragica, e a profesorilor universitari care nu isi mai gasesc obiectul muncii. Pentru care s-au inventat institutii de invatamant tertiar ori pentru care se tot dau locuri la buget ca si acum 20 de ani. Sigur. avem nevoie de ingineri hidrotehnisti, de constructii de masini, avem nevoie de profesori de geografie si istorie. Dar sa mor daca inteleg de ce tot creste numarul de absolventi de marketing si management care vand la mall. Nu avem economie planificata, dar ministerul aproba numarul de locuri la universitati si licee, deci ar trebui sa aiba un plan despre ce competente sunt necesare pentru a construi o tara. Din zori si pana in seara, pe bani europeni sau din taxele si impozitele noastre.

In fine, chestiunea financiara a carierei didactice e bomboana pe coliva. Profesorii sunt platiti in dusmanie, atacati in presa si hartuiti de parinti. Cine dracu' isi sfatuieste copilul sa se faca profesor? Macar medicii au optiunea sa emigreze, dar profesorii sunt dependenti de orice pachet de cafea, parfum ieftin sau lantisor considera parintii ca merita. Cu planificarea asta, mai functionam din inertie vreo 20 de ani. Dupa aia, mai vedem...
Read More...

vineri, 5 septembrie 2014

Hipsterii si corporatismul

Leave a Comment
Nu am lucrat pana acum decat in corporatii. Mai ales multinationale, se pare si ca de dimensiuni mari. Nu mi-e rusine cu asta, nu o consider un titlu de glorie, asta e. Ma gandesc la vremurile cand as putea avea o companie pe care sa o infiintez, ma uit cu drag la cei care se trudesc cu un start-up sau cu o firma mica.

Dar, nu pot sa ii suport pe cei care lucreaza in corporatii, de ani buni, si sunt atinsi la ficat, inima si coarda sensibila de retorica corporate. Iar mai apoi, orice enunt mai optimist, mai socialist sau mai dur pe care nu il apreciaza e trecut la "corporate bullshit". Frate, daca nu suporti corporatiile, fa-ti un start-up. Du-te la o companie locala, mica, mijlocie sau mare. Lupta-te sa schimbi ceea ce nu iti place! E plin facebook de corporatisti care nu suporta corporatiile. Wtf!?

Nici eu nu cred in toate enunturile care vin pe canalele de PR interne sau externe. In toti managerii care citesc din carti si dupa, fara sa isi puna neuronul in miscare, explica de ce cresterea firmei se poate numai daca iti faci freza pe dreapta. Dar cred ca nu poti sa fii schizofrenic si sa lucrezi 10 ani in corporatii si sa fii contra lor in afirmatii. Micul hipster de corporatie, care ar vrea sa salveze lumea, dar il opreste contextul economic, vremea nefavorabila si evenimentul de saptamana viitoare de la cafeneaua artelor, poate avea ocazia sa se implice. Am avut ieri o intalnire cu 15 oameni minunati cu care am vorbit despre intraprenoriat. Cum initiativa schimba regulile, regulamentele si obiceiurile (proaste). Hipstere, ai legatura! Un start-up, o initiativa dusa pana la capat, un proiect intern. Ceva, acolo, mai departe decat comentariile pe care le fac si babele pe marginea ulitei duminica dimineata,,,
Read More...

duminică, 31 august 2014

Vine toamna, bine-mi pare, in oras am o prezentare

Leave a Comment
Daca v-a fost dor de vreo prezentare facuta de mine, o sa va treaca indata. Ca pregatesc mai multe pentru toamna aceasta.
Incep curand, chiar saptamana viitoare,pe 4 septembrie la The Grape. M-a invitat Costina Iurascu sa vorbesc despre un subiect drag mie, intraprenoriatul. Trebuie sa va inscrieti si costa 10-15 RON, pentru acoperirea cheltuielilor.



Mai trece putin, pana pe 26 septembrie, cand ne vedem la #mIT 8. Impreuna cu Eugen Constantinescu, pregatesc o prezentare despre coaching. V-am impuiat capul cu coaching, cu experienta extraordinara pe care am trait-o anul acesta cand am parcurs formarea initiala de coaching cu Alain Cardon, iar acum impartasim live din ceea ce inseamna coaching si management.
Urmaresc o prezentare si la Codecamp, pe 25 octombrie, pe teme de Internet of things. Sa vedem daca ma calific pe tabloul principal.
In noiembrie, dupa 8, pregatesc doua evenimente CarteNoua, unul la Iasi si unul la Suceava. Din nou, o sesiune despre hartile carierei si o sesiune, la Suceava, despre subiecte de business. Datele sunt in pregatire.

Read More...

10 carti in loc de o galeata cu apa rece. De turnat in cap...

Leave a Comment
Nu imi torn o galeata de gheata in cap, mai bine enumar 10 carti care mi-au marcat lecturile si viata. Adi Dumitru, mercic pentru provocare.
1. Orasul si cainii, de Mario Vargas Llosa
- un roman despre un liceu militar sud-american care mi-a deschis gustul pentru realismul fantastic
2.Un veac de singuratate, de Gabriel Garcia Marquez.
- cea mai placuta carte, citita intr-o dupa amiaza
3. Lupul de stepa, de Hermann Hesse.
- a mers cel mai greu si m-a ajutat sa imi infring lipsa de vointa, eram in liceu pe vremea aia
4. Ciuma, de Albert Camus
- m-a dus catre o perioada in care am citit mult teatru
5. Inteligenta emotionala, de Daniel Goleman. Una din primele carti de dezvoltare personala, acum am un raft de biblioteca, jumate citit, jumate pe lista de asteptare.
6. Jocurile manipularii, de Alain Cardon Mcc
7. Blue Ocean Strategy, Renee Mauborgne, Kim Chay
- un concept inedit despre cum poti crea spatii noi in piete, in loc sa te bati pe locurile existente
8. Miros de roscata amara si alte povestiri, Dan Alexe.
mi-a redat, de curand, cheful de a citi beletristica
9. Amantul colivaresei, de Radu Aldulescu
alt fel de literatura romana, in afara de Rebreanu si Sadoveanu. Am cumparat o gramada de literatura romana, dupa asta. Si dupa Puppa Rusa, a lui Gheorghe Craciun.
10. Coaching pentru performanta, de John Whitmore. Prima interactiune sistematica cu principiile de coaching.
Sa mearga provocarea mai departe, la Dragos Bohotineanu, la Dragos Cojocaru, la Simona HaivasMihai Stoica , Eugen EcoCiprian Lacatusu.
Si oricaror cititori de Carte Noua...

Read More...

sâmbătă, 23 august 2014

Bucovina in august

Leave a Comment
Bucovina, plai cu flori,
unde sunt ai tai feciori?
Au fost dusi in alta tara,
Dar se intorc la primavara.

Nu, se intorc in iulie, dar mai ales in august. Bucovina e plina de masini cu numere de Italia si mai nou de Anglia. Nu stiu sigur ce fac cei care sunt plecati in Spania, dar cu masina nu prea vin. Asta e bine, ca e foarte aglomerat in zona, mai ales in jur de 15 august.
Turisti peste turisti, emigranti intorsi acasa, localnicii care nu pleaca, se aduna ceva. Nu e ca pe Valea Prahovei, dar se simte ceva miscare.

Imi aduc aminte de cum era treaba acum 20 de ani, cand tocmai incepusem liceul. Peisajele frumoase erau la locul lor. La fel si vacile care pasteau pe dealuri si pe munti. Parca un pic mai multe. Muntii de la Prisaca Dornei aveau mai multi copaci, cum si eu aveam mai mult par in cap. Sper sa nu continue proportia, ca mie parul nu mi se indeseste.
Gura Humorului era un oras prafuit, cu un parc cu trei copaci si restaurantul Arinis, care era frecventat de sucevenii care mergeau sa faca baie in Moldova. Voronetul, Manastirea Humorului si imprejurimile nu aveau spatii de cazare, iar drumurile erau aproximative.

Acum, investitiile in turism sunt uriase. In fiecare sat aproape ca gasesti o pensiune sau poate chiar 50 in Sucevita sau Voronet. Sunt pentru toate gusturile, de la pensiuni si hoteluri de 4 stele pana la cazare in gazda. Mancarea e excelenta peste tot, iar oamenii sunt vrednici.
Cei care sunt acasa, ca e plina lumea de bucovineni si satele sunt pline de casele ridicate de ei din banii castigati pe unde s-au dus. Veti fi uimiti, trecand prin Sucevita, Marginea, Moldovita, Varful Cimpului, Horodnic sau mai stiu eu ce sat din Bucovina, sa vedeti case noi, frumoase, cu apa curenta si buda din fundul curtii adusa in toaleta din casa, la care obligatoriu se trage apa:)
Oamenii se inteleg intre ei, chiar daca e un melanj foarte complex de nationalitati si confesiuni. Veti gasi multe nationalitati: ucrainieni la greu, in zona Radautiului, polonezi la Cacica, nemti in toata Bucovina, rusi lipoveni in jurul Sucevei (la Prelipca). Tigani sunt peste tot, dar par a-si fi gasit locul in comunitate, facand in continuare diverse cazane. Stiti cu totii caldararii...
Stiti si ca sunt o multime de manastiri si biserici ortodoxe in Bucovina, iar la Putna se afla unul dintre cele mai influente asezaminte monahale ortodoxe din tara. La Cacica, e o catedrala catolica impresionanta, unde, la fiecare Sf. Marie Mare se intampla un pelerinaj foarte mare. La Voivodeasa, la 10 km de Manastirea Sucevita, se afla o uriasa cruce ridicata pe un varf de deal, de o familie de confesiune catolica. Bucovina e plina de baptisti, penticostali, evanghelisti si chiar adventisti de ziua a saptea.
Toti convietuiesc in buna intelegere si impartasesc felul de a fi mai gospodaresc, asa. Vecina mea, fie-i tarana usoara, era nemtoaica nascuta la Siret. Toata viata ei a fost asistenta medicala, iar primul job s-a nimerit sa fie in nordul judetului Botosani, unde oamenii cultivau cereale. Cand se faceau, apareau bucovinenii, cu carute de lemne, pe care le schimbau pe cereale. Niciodata nu se intampla invers, sa plece cerealele spre munte si sa le schimbe pe scanduri sau lemne de foc. Doamna Heidi a intrebat: "De ce nu mergeti si voi la munte, sa va iasa mai mult?". "Pai, e greu, doamna!".
Ei, in Bucovina, oamenii nu prea considera ca e greu. E important sa ai o casa aratoasa, acareturi si o gospodarie bine inchegata. Mai degraba veti putea vedea modelele irlandez si italian in functiune. Stiti ca la New York sunt aproape tot atatia irlandezi cat in toata Irlanda. Si exista o conexiune foarte puternica si acum cu tara mama. La fel, orasul cu cei mai multi italieni nu e in Italia, ci e tot New York. In Italia si Anglia, bucovinenii se aduc unii pe altii si comunitatile sunt puternice.
In general, e un sentiment de prosperitate. Prosperitate generata de turism, afaceri si ceva contrabanda. O fi si oleaca de evaziune fiscala, dar una peste alta, oamenii traiesc mai bine decat in alte parti si isi iau destinele in propriile maini. Daca nu vine guvernul sa le faca poduri, si le fac singuri, sunt intreprinzatori si nu se dau in laturi de la munca.

Deci, au fost dusi in alta tara si trimit bani la primavara...
Pasul Palma

Inainte de Sadova

Interior de la casa rustica a Hilde's Residence

Moara Dracului,la Cimpulung Moldovenesc
Liceul Militar de la Campulung Moldovenesc


Read More...

luni, 18 august 2014

Recesiune, ne-recesiune, taxele sunt cam mari

Leave a Comment
Fata din imagine
lucreaza in Centrul Vechi
si invita turistii
la masa la Zaraza
1.83 costa fiecare leu pe care il cheltuiti. Hopa, la programatori costa numai 1.67, daca aveti diploma potrivita. Va salut, pe cei care o aveti! Daca nu aveti diploma, tot va salut, dar va reamintesc ca un leu platit cinstit chelneritei misto de la barul din Palas Iasi(stiti ca sunt mai multe carciumi, da?), tipei care m-a dus la masa la Zaraza in Centrul Vechi din Bucuresti (vezi poza alaturi) sau muncitorului de la Dacia costa 1,83 lei. Tot atat costa si leu corporatistului, si cel al bugetarului, cel al brutarului si al cusatoresei de la fabrica Benetton sau Dolce & Gabanna.

Bun, dar asta nu e tot, mai platim si ceva TVA catre bunul statul roman si atunci, conform unui studiu al institutului Molinari, totalul taxelor platite de catre un lucrator roman se duce spre 50%. Aha, pare cam mult, mai ales ca nu avem beneficiile sistemului social din Suedia sau ale autostrazilor nemtesti.
Mi se sopteste in casca precum ca in Suedia e un fel de socialism, iar nemtilor le-au fost construite autostrazile de Hitler si ei numai le varuiesc. Iar noi nu suntem in stare sa varuim ce a construit Ceausescu :)

Poate ca ati auzit de Tax Liberation Day... E un concept simplu care arata pana la ce data a anului trebui sa lucreze un platitor de taxe in Romania pentru a plati toate taxele catre stat. In Romania, data pica fix pe 1 iulie. Dupa noi, numai lume buna:  Italia, Germania, Ungaria, Austria, Franta si Belgia (tocmai pe 8 August). Cum in Romania in iulie si august se lucreaza mai putin, nu e de mirare ca ne merge prost. Glumesc, nu e vorba de asta. E vorba ca statul nu prea poate sa o dea, deocamdata, data cu prea multe zile inapoi. E un pas cu micsorarea CAS, ramane de vazut cat de sustenabila e masura prin prisma performantei la colectare.
Sunt cateva lucruri care se sincronizeaza, pentru a ma bucura imediat de aceste masuri.

1. Numarul de angajati in Romania si rata somajului.

Ati citit in toate ziarele ca avem putini someri (circa 4.87% la sfarsitul lunii iunie 2014). In 2012, rata somajului era undeva la 7.2%, iar populatia activa era ocupata in proportie de circa 59.5%. Sa facem diferenta intre someri si populatia activa (intre 15 si 64 de ani). In cea de a doua categorie vom gasi elevii si studentii, somerii, aia care nu mai sunt someri demult, antreprenorii (supranumiti si patroni) si o multime de agricultori care nu prea apuca sa plateasca taxe. Si, cel mai probabil, niste oameni care lucreaza la negru in Europa.
Sa recapitulam, avem 5 persoane active la fiecare pensionar, dar ne trebuie 11.87% din populatia activa pentru a desfasura treburile statului. Si chiar aproape 26-27% din totalul angajatilor in Romania.
Deci, in ultimii 15 ani am avut maxim 5.046 milioane de angajati, cu un minim in 2012 de 4.311 milioane si un numar in jurul cifre de 4.4 milioane anul acesta.
Prin comparatie, Cehia are tot 7.2% someri, undeva la 4.4 milioane de angajati, dar salarii mai mari.
Cumva, mie imi este clar ca angajatii bugetari (unde se includ la greu medici si profesori) nu pot fi platiti foarte mult in plus decat daca vor creste fie salariile din mediul privat (cel mai cool, nu?), fie vor creste taxele mai mult (cred ca il votati pe Dan Diaconescu mai bine!), fie se va eficientiza activitatea pentru a se reduce numarul de angajati. Mie mi-ar place ultima, dar nu am mari sperante.
In plus, daca nu sunt mai multe persoane active angajate, atunci o parte din veniturile bugetare nu se vor incasa.

2. Cheltuielile statului cu salariile si pensiile, asistenta sociale si alte pomeni

In primul trimestru din 2014, statul a cheltuit 60% din incasari pe salarii, pensii si asistenta sociala. Asta exclude asistenta medicala. Iar la incasari sunt trecute si taxele platite de firme, nu numai contributiile salariale. Si sumele din fondurile europene care se transforma in venituri la stat prin plata de taxe si impozite. Scuze, din alea nu prea avem...
Deci, raman 40% pentru asistenta medicala si dezvoltarea Romaniei. Si varuitul a ceea ce a construit Ceausescu.
Care ar fi optiunile pentru a fi mai bine?
Sa mergem mai departe cu corelatiile,

3. Cat reprezinta totalul taxelor colectate din PIB

Institutul Molinari arata ca Romania are o rata de taxare de circa 50%, dar ponderea veniturilor fiscale din PIB este de doar 28%, cea mai mica valoare din Europa comunitara.Cu putina matematica vom afla ca Romania are de cheltuit putini bani prin comparatie cu alte tari europene, atunci cand introducem in ecuatie PIB-ul Romaniei pe cap de locuitor. In 2013 era in jur de 9500$. Nu de euro.
O paranteza aici pentru nostalgici. PIB-ul Romaniei a crescut de mai mult de 11 ori din 1992, cand a fost de circa 840$. Multumiri domnului Iliescu
Dupa umila mea parere, aceasta subliniaza doua lucruri: Romania are PIB-ul mic si colectarea mica, dar cuantumul taxelor e foarte mare. Cu mai multe sute de ani in urma, taxa pe motorina se numea fumarit. Doar o alta modalitate de a creste veniturile in scopul platii birurilor.
Iar taxarea muncii e cea mai puternica. E mai usor de urmarit, dar si cea mai usor de eludat.
Stiti povestile cu plata salariilor prin PFA, cu taxarea PFA-ului in suma fixa, cu lucrul la domiciliul angajatorului si cu mijloacele angajatorilor. Mai sunt metodele cu o parte pe cartea de munca si o parte nu, cu impact in cuantumul taxelor pentru sanatate si pensii, cu angajarea la negru direct, cu oamenii saraci care prefera cei 2-300 RON in plus acum fara acte decat o pensie de mizerie pe care nu o mai apuca decat 2-3 ani.
In ceea ce priveste incasarile statului, Surpriza!, a scazut valoarea neta a colectarii a TVA-ului (tot la 24% din taxare, s-a colectat mai mult si s-a returnat mai mult catre firme), iar taxa pe motorina nu era inca introdusa pentru a vedea efectele. Consumul nu creste chiar asa de mult, oricum nu pe ce se produce in Romanica,
Totusi, impozitul pe profit a crescut fata de 2013, ceea ce nu e rau.
Deci, am stabilit, taxele sunt multe, nu stiu daca fiecare e neaparat mare, dar in suma nu se colecteaza prea mult.
Simplificarea impozitului pe profit in 2005 a adus multi platitori la ghisee, datorita cuantumului si a modalitatii facile de calcul. In unele cazuri, o facilitate fiscala precum e cea legata de subventia pentru angajarea absolventilor, nu e prea atractiva din pricina multiplelor raportari, intinse pe o perioada de 3 ani, pe care o firma trebuie sa le faca pentru a primi maxim 750 RON pe luna, conform legii valabile in august 2014. Cazurile de care am cunostinta sunt ale unor firme mici si mijlocii, cu afaceri bine legate, dar care nu au un aparat birocratic in mare forma. Prin urmare, e mai ieftin sa platesti tot din veniturile firmei decat sa primesti ajutorul binefacator al statului.

4. Cate taxe platesc firmele si ce deduceri au persoanele fizice

Dar cele 39 de taxe pe care le platesc firmele din Romania erodeaza circa 40% din profit. Totusi, creeaza locuri de munca. :P Cineva trebuie sa stie ce sa plateasca, in ce moment si sa se duca la cele 2 milioane de ghisee.
Daca nu pot sa colectez, mai pun o taxa noua, poate apare un fraier sa o plateasca. Nu sunt specialist in contabilitate, dar as aprecia maxim un numar de taxe de pana la 15 si maxim 100 de ore petrecute pentru a le plati. Poate atunci s-ar colecta si mai mult.
Iar pentru angajati, nu avem nici un fel de deducere fiscala, fie ea in scop de dezvoltare profesionala sau de a deduce, spre exemplu, cheltuielile pentru realizarea meseriei.
Iarasi, un exemplu scurt. Sotia mea, profesoara de limba engleza, cumpara carti pentru a ramane la curent cu metode noi de invatare si predare. Sau merge la o conferinta, care costa circa un salariu de al ei. Nu se poate deduce nimic din impozit, dar sunt sigur ca ati auzit ca profiturile generate de meditatii e mai mult decat necesar sa fie impozitate.
Al doilea exemplu scurt: o persoana investeste in cursuri de formare, la varsta de 35-40 de ani. Cursurile nu sunt ieftine si numai cine a platit din buzunar 2-3mii de euro stie cat de tare ustura bugetul. Toata lumea insista ca e utila formarea continua pe parcursul vietii, dar nu sunt prea multe masuri de incurajare a pregatirii profesionale continue.

5. Nu avem bani, dar nici nu folosim donatiile

Donatiile sunt fondurile europene. Si alte fonduri care nu se dau inapoi.
Cred ca stiti ca Romania este deocamdata contributor net la bugetul UE. Cu alte cuvinte, oamenii ne-ar da mai multe parale daca ne-am putea organiza sa le cheltuim.
Ce se intampla?
Anumiti domni din structurile administrative ale statului nu isi misca basinile sa scrie proiecte europene, pentru ca e mai cu dichis sa furi de la UE. Si, in plus, pentru cei care nu sunt puturosi, e necesara ceva stiinta de carte pentru a produce raportarile necesare.
Totusi, sunt 2-3 directii unde, conform lui Pareto, cu 20% din efort s-ar obtine 80% din fondurile europene. Prima, cea mai simpla, dar si cea mai complicata, o reprezinta agricultura. Aici avem cele mai multe persoane implicate, dar si cele mai putin educate. In plus, sa fie tacamul complet, politicile publice romanesti sustin exploatarile mari, dar terenurile sunt destul de farimitate. Sa va faceti o idee despre cat de mari sunt nevoile de cunostinte in agricultura, aflati ca un inginer agronom cu pana la 10 ani de experienta castiga circa 1400 euro pe luna. Bancile finanteaza greu si foarte greu proiecte europene pentru agricultura la micii fermieri, iar competentele de a scrie proiecte sunt mici in randul celor din agricultura.
Al doilea capitol la care suntem restantieri ca tara este cel al investitiilor in infrastructura. O multime de bani care nu sunt cheltuiti, programe cadru neterminate, politici publice ne-scrise. Aici depinde intr-o masura mult mai mare de statul roman, dar proiectele nu sunt scrise si mai ales executate. Nu am un calcul exact, dar sunt o multime de bani cheltuiti pe studii de fezabilitate.

6. Totusi, pe ce se cheltuie banii? (unde trimite guvernul cheltuielile cu investitiile si ajutoarele de stat)

Infrastructura nu este finantata potrivit. In 2014, investitiile in infrastructura -inca deficitara- au scazut cu 10%. Constructiile au gradul cel mai mare de multiplicare in creearea de joburi, cele necesare fiind nu doar cele corespunzatoare executiei, ci si cele din fabricile care genereaza materialele din care se executa constructiile.
In Iasi, se aude ceva despre o fabrica de asamblare pentru Opel, destinata pietei estice. Vom vedea daca se va materializa. Ar fi exceptional pentru Moldova, care ar atrage si alte fabrici de componente in zona. Dar asta nu sterge cu buretele lipsa de drumuri in Romania, care duce la o viteza medie de deplasare a TIR-urilor de 30km/h. Si care limiteaza implementarea fabricilor in zona de est a Romaniei, care este intre altele si cea mai saraca.
In schimb, exista un set de masuri de ajutor de stat pentru industria IT. In opinia mea, sunt niste bani cheltuiti absolut de pomana si care afecteaza competitivitatea pietei. Pe ce te bazezi, Moromete? Pai, astazi, nu exista somaj in IT. Trebuie sa fii infirm, idiot sau pretentios pentru a nu avea un job daca esti absolvent de o facultate de profil. Ba, mai mult, indraznesc sa spun ca orice crestere de 50% pana la 100% in numarul de absolventi este absorbita de piata.
Totusi, numarul de absolventi de AC (Automatica si Calculatoare) este constant de 15 ani incoace, iar profesorii sunt tot mai greu de tinut. Deci, stimulam un sector care se dezvolta oricum (datorita competentelor bunicele, a preturilor foarte bune si a facilitatii fiscale de scutire de impozit), dar nu esti in stare sa pornesti investitii in infrastructura.
Am mai spus, Software is democratic, dar ce ne facem cu lucrurile tangibile pe care circulam in drum spre mare si munte, ori pe care mutam marfurile? Imi aduc aminte, se pun bete in roate la recuperarea TVA, cum se intampla la aeroportul din Iasi, care are o pista noua dupa cel putin 10 ani de la prima idee. Aici, timpul are rabdare cu oamenii si oamenii nu se grabesc nicaieri.

7. Tendinta de imbatranire a populatiei

Populatia se grabeste doar sa imbatraneasca. Ma bucur sa ii vad pe parintii mei cat mai mult in viata, sa isi manance pensia, cum s-ar zice. Doar ca asta aduce o problema sistemica accentuata de migratia din perioada 1995 - 2010. Multa populatie activa tanara a emigrat, destui dintre cei care au ramas sunt aproape de pensie sau au iesit deja (vezi cati se uita la Antena3), iar daca nu sunt prea aproape de pensie nu sunt pregatiti pentru meserii noi si cu multa valoare adaugata. Oamenii mai in varsta necesita mai multe cheltuieli medicale, iar daca nu cheltuie bani pe medicamente si consultatii, primesc o pensie pe masura contributiei anterioare.
Cum sistemul nostru este pay as you go, banii platiti de mine se duc la pensia tatei, iar pensia mea o vor plati copiii mei. Numai ca numarul de copii nascuti in 1993 este la jumatate aproape fata de cei nascuti in 1973, iar asteptarea este ca pensia sa fie dubla decat acum peste 20 de ani.
Care e legatura taxelor cu natura si cu pomul de Craciun, ma veti intreba.
Legatura este ca admistratia publica inseamna intelegerea fundamentelor economice. Iar acum se aud scuze, cum ar fi cea ca ne-a scazut economia din cauza faptului ca exportam in Italia si Germania. De ce nu exportam si in alta parte? Cum se poate sa nu avem scadere?
Daca imi aduc aminte un clasic in viata: 
Nu te platesc sa imi spui ca nu se poate. Asta pot sa o aflu si singur! Spune-mi cum se poate, domnule Guvernoiu!

Read More...